Tristete...

Nu pot să neg că nu îmi pasă de ceea ce se întâmplă la Telegraful de Prahova. Mă uit cu tristeţe că dintr-un ziar care se lupta să ajungă primul la subiecte, a ajuns o bucată de hârtie în care cu greu mai găseşti ceva original. S-a dus epoca în care redactorii se luptau să vină cu subiecte în exclusivitate. A devenit un ziar plafonat, prăfuit, fără nici cea mai mică zvâcnire de profesionalism sau de originalitate.

Dar asta nu e problema mea...Asta a dorit patronatul şi nu are rost să-mi dau eu cu părerea sau să le dau eu sfaturi despre ce înseamnă să faci un ziar. Îmi pare rău doar pentru că s-a dus pe apa Sâmbetei toată munca de trei ani a unei echipe de redactori inimoşi, care ştiau că ajungeau la serviciu la ora 9.00 dar niciodată nu ştiau când vor ajunge acasă.

Ăsta a fost stilul de lucru care a făcut din Telegraful de Prahova un ziar la care foarte mulţi şi-ar fi dorit să lucreze.

Oricum sper ca lucrurile să îşi revină la normal şi să fie aduşi la conducerea ziarului nişte profesionişti în adevăratul sens al cuvântului.