Fără celulare în şcoli

Pentru prima dată după revoluţia din decembrie 1989 se pare că vom asista la o decizie dură, binevenită şi agreată atât de profesori, cât şi de părinţi: mutarea disciplinară la o altă unitate de învăţământ sau, direct, exmatricularea elevului dacă este prins că butonează celularul sau filmează în timpul orelor.
Reglementarea este stipulată într-un proiect de lege iar ministrul Adomniţei este foarte hotărât ca aceasta să fie şi promulgată. Profesorii sunt în totalitate de acord cu decizia. În schimb, nu toţi părinţii împărtăşesc aceeaşi părere. Unii motivează că prin intermediul mobilului îşi controlează odraslele. Dar nu prea înţeleg ce "control" este ăsta, când copilul are un telefon scump, de ultimă generaţie, dotat cu ultimele noutăţi în domeniu. Eu ca părinte sunt de acord cu cererea ministrului şi a profesorilor, pentru că pe zi ce trece şcoala românească devine un fel de "serviciu". Un loc unde junii se duc pentru a-şi etala ţoalele, telefoanele, laptopurile şi noile coafuri. Cărţile sunt demodate, caietele o chestie neutilă, iar carnetul de note este pierdut din prima zi. Nu sunt de acord cu profesorii slabi, ignoranţi, ancoraţi în era comunistă. Dar nu sunr de acord nici cu adolescenţii din ziua de azi, fiţoşi, superficiali şi fără niciun chef de învăţat. Cred că este momentul ca şcoala să devină şcoală, altfel foarte curând vom deveni o naţie de manelişti, de şmenari şi de muncitori necalificaţi.
Eu i-aş propune ministrului să introducă în lege şi aplicarea de amenzi usturătoare părinţilor care continuă, în mod stupid, să alimenteze fiţele odraslelor.